Sheherezada si SF-ul

O fi Sheherezada primul personaj Science Fiction din istoria acestui gen de literatura? Sci-fi-ul e greu de definit, de-a lungul timpului multi scriitori l-au explicat in diferite feluri, majoritatea rezumandu-se la oximoroane precum „speculatii realiste”. In sine, numele de fictiune stiintifica, este un oximoron.

SF-ul se bazeaza pe viitor, dar se inspira si din idei vechi, unele chiar mitologice sau folclorice. Larry Niven, scriitor american de hard science fiction si fantasy, a folosit mitul unicornului in unul din romanele sale despre o masina a timpului care calatoreste in realitati alternative pentru a re-aduce creaturi mitologice in prezent :D.

Alan Dean Foster, autorul SF care a contribuit* la scrierea unor secvente din Star Trek si Star Wars, a folosit motivul picturilor Navajo (picturi in nisip ale nativilor americani) in romanul Cyber Way. Chiar si povestile Noptilor Arabe, cele O mie si una nopti, culese intre secolele 9 si 12 in Asia, sunt considerate precursoare ale genului Science Fiction.

* mai mult sau mai putin, povestile legate de drepturile de autor, manuscrisele originale, ghostwriteri si altele sunt contradictorii, si au creat multe conspiratii, exact in stilul SF-ului.

Un exemplu de SF in Noptile Arabe ar fi „Aventurile lui Bulukiya „, unde in cautarea sa a elixirului vietii (planta nemuririi), Bulukiya exploreaza marile, raiul si iadul, calatoreste in cosmos catre lumi diferite, mult mai mari decat lumea sa – elemente de SF galactic. In calatoria sa, Bulukiya intalneste copaci vorbitori, comunitati de djins (acele spirite care ieseau din lampa lui Alladin) si diferite forme ale vietii.

Intr-o alta poveste a celor O mie si una nopti, „Abdullah pescarul si Abdullah tritonul”, Abdullah Pescarul obtine abilitatea de a respira sub apa, unde descopera o societate noua, descrisa ca o reflexie inversa a celei de pe pamant. In acea societate domina un concept al comunismului primitiv, unde valorile materiale, precum banii si hainele, nu existau.

Asadar, Science Fiction-ul a parcurs un drum lung de la inceputurile sale. Isaac Asimov a definit SF-ul ca „acea ramura a literaturii, care se refera la impactul avansului stiintific asupra fiintelor umane” (1953). Din anii ’70, ideile bazate pe stiinta s-au dezvoltat spre consecinte mai degraba. Intrebari precum „Ce s-ar intampla cu lumea daca asta ar fi adevarat?” Pamela Sargent, scriitoare feminista de SF care de asemenea a contribuit la scrierea unor serii Star Trek, a numit SF-ul „literatura ideilor.„

SF-ul modern se bazeaza pe oameni. Analizeaza conditia umana, in contexte noi, dintr-o perspectiva „extraterestra”. SF-ul trebuie sa fie despre oameni, ca cititorii sa aiba un cadru de referinta.

De aceea SF-ul s-a dezvoltat in multe sub-genuri, precum:

– SF de aventura;

– Cyberpunk (dezvoltat in anii ’80, despre inteligenta artificiala, internet);

– Calatorii in timp (gasiti asta si la Mark Twain, sau cel mai bine prezentat la H. G. Wells  in romanul sau „Masina timpului”, 1895);

– Istorii alternative (Philip K. Dick a scris un roman SF despre lumea in care Japonia si Germania castiga cel de-al doilea razboi mondial);

– SF militar (unde nu exista doar razboaie intre natiuni pamantene, ci inter-planetare sau chiar inter-galactice, scriitorii principali sunt: John Ringo, David Drake, David Weber, Tom Kratman, Michael Z. Williamson, S. M. Stirling, John Carr);

– Supraoameni (oameni cu abilitati anormale, gladiatorul lui Philip Wylie spre exemplu sau personaje rezultate din experimente stiintifice, precum cele ale lui  A. E. van Vogt);

– Apocaliptic/ post-apocaliptic (fictiune despre sfarsitul civilizatiei in urma unui conflict de proportii mari );

– Epopeile spatiale (gen aparut in anii ’20, dar si Isaac Asimov l-a preluat mai tarziu in seriile Fundatiei)

Toti acesti scriitori si unele opere enumerate, le gasiti printre ultimele carti adaugate pe site, la categoria SF (motivul de inspiratie pentru acest articol). Lectura placuta!